Termoreglarea – Reglarea temperaturii corporale

Temperatura corpului este o functie variabila a preluarii, producerii si cedarii de caldura. Aceasta variaza de dimineata pana dupa masa tarziu in intervalul 36-37,5 gr C.
Aceste valori sunt influentate de anumiti factori precum hormonii, ciclul menstrual, alimentatia, sarcina si varsta.

Controlul neuronal:
Centrul termoreglarii se afla in partea anterioara si preoptica a hipotalamusului. Cedarea de caldura se face la nivelul pielii (radiatie termica,convectie, transpiratie-> racire prin
evaporare), prin respiratie (vapori) si prin intermediul vaselor (transportul de caldura din interiorul corpului spre exterior).

Sinteza de caldura se face pe cale metabolica (hormoni tiroidieni) si prin intermediul musculaturii (tremor, miscari voluntare).
Senzori termici (piele, maduva spinarii, bulb, mezencefal) informeaza centrul de control hipotalamic asupra temperaturii corpului. Informatiile prin  periferie sunt transmise la
hipotalamus via tractul spinotalamic. Senzori se gasesc si in hipotalamus.
Exista conexiuni stranse si cu alte regiuni ale creierului. Caile eferente (vasomotorii, sudosecretorii) merg de la hipotalamus preponderent ipsilateral in funiculul lateral spre nucleii
spinali (preganglionari) simpatici. Dupa ce fac sinapsa in funiculul lateral merg postganglionar pe calea nervilor periferici. Fibrele sudosecretoriimerg doar la T2/3-L2/3 impreuna cu
radacinile anterioare spre lantul ganglionar simpatic latero-vertebral. Prin urmare gandele sudoripare au o inervatie diferita de cea a dermatoamelor.
In regiunea capului, fibrele ajung alaturi de artera carotida (interna, externa) si urmeaza apoi ramificatiile trigemenului.
Neurotransmitatorul inervatiei simpatice la nivelul glandelor sudoripare este acetilcolina.

Tulburarile de termoreglare:
Cresterea temperaturii, datorita unei tulburari de termoreglare de numeste hipertermie (febra centrala). Poate fi generata de producerea excesiva de caldura, cresterea marcata a
temperaturii exterioare si/sau cedarea defectuoasa de caldura.
Febra se defineste drept cresterea temperaturii corporale in cadrul unei termoreglari intacte (valori orale > 37,2 gr C dimineata, respectiv > 37,7 gr C seara; rectal cu 0,6 gr C mai mult)
se instaleaza ca urmare a resetarii valorii normale a temperaturii in centrul de termoreglare din hipotalamus. Aceasta modificare este indusa de citokinele pirogene circulatorii
care ajung la hipotalamus pe calea organelor circumventriculare.
Hipotermia apare in cazul scaderii temperaturii corpului sub 35 gr C.

Tulburarile sudoripare termoreglatorii:
Examinare: verificare prin palpare a umiditatii si a temperaturiitegumentului, reflexul sudomotor axonal cantitativ, raspunsul simpatic al pielii prin reflexul sudomotor,
testul cu amidon si iod si/ sau testul cu ninhidrina.
Disfunctiile sudoripare pot fi sub forma de hiperhidroza, hipohidroza si anhidroza.
In cazul anhidrozei generalizate exista riscul de hipertermie. Leziunile radiculare precum si cele poliradiculare lombosacrate si cervicale nu se asociaza cu tulburarile sudoriparte.
Leziunile lantului simpatic laterovertebral determina anhidroza segmentara.
In cazul leziunilor de plkex din mono-si polineuropatii, anhidroza se asociaza cu deficite de nervi periferici.
Leziunile incepand de la nivelul ganglionului stelat in sus sunt insotite de anhidroza (+ sindromul Horner).

Hipertermia:
Cauzele posibile sunt leziunile hipotalamice (infart, hemoragie, tumori, encefalita, neurosarcoidoza, traumatism), intoxicatia (substante anticolinergice, salicilati, amfetamine,
cocaina), sindromul de sectiune spinala acuta deasupra nivelului T3/T4, delir, catatonie, sindrom neuroleptic malign, tireotoxicoza, deshidratare, insolatie, tetanus generalizat.

Febra:
Simptomele sunt disconfortul, tremorul, senzatia de frig, frisoanele, greturi/varsaturi si somnolenta. Pulsul si tensiunea cresc, transpiratia termoreglatoare scade, sangele se
redistribuie preferential central.