Neuroimunologie.
Modificarile si reactiile sistemului imun pot afecta sistemul nervos central (SNC) si periferic (SNP), dar si m usculatura scheletica. Aceste procese imunopatologice afecteaza aceste organe direct sau indirect (de exemplu: vasculita cu ischemie).
In cadrul sindroamelor neurologice paraneoplazice, celulele tumorale exprima atingere (proteine Hu, Ri sau Yo), ce declanseaza o reactie imuna.
Sindroamele neurologice astfel declansate pot precede manifestari clinice ale tumorii.
Sistermul Nervos Central. In mod normal anticorpii nu depasesc bariera hemato-encefalica (BHE). Celulele mononucleare, care trec prin sange in creierul sanatos, au acolo o supravietuire de scurta durata. TCM ( celulele T cu memorie) ajung in plexul coroidian prin intermediul arterei coroidiene anterioare. Din venulele postcapilare trec in stroma si se strecoara prin spatiile dintre jonctiunile ependimului. Pornind din spatiul ocupat de LCR, asigura apararea imuna a SNC. Fiecare leziune a SNC activeaza celulele imunitare de la nivelul acestuia. Astfel apare o crestere a exprimarii MHC si a altor complexe co-stimulatoare, ce elibereaza citokine si chemokine. Acestea cresc permeabilitatea pentru mononucleare (monocite, limfocite, dendocrite).
Celulele microgliale fovorizeaza procesesle inflamatorii, iar celulele dendritice sunt responsabile de prezentarea antigenului celulelor T.
Anticorpii citotoxici produsi de celulele B pot expune si alte antigene ce amplifica reactia imunologica. In cazul proceselor inflamatorii migreaza in SNC si granulocite si macrofage.
Paralel cu aceste procese, antigenele din leziunea SNC ajung in compartimentele periferice imunocompetente.
Celulele dendritice din ganglionii limfatici prezinta aceste antigene, legate de complexele MHC de clasa I si II celulelor T1 si T2. In plus are loc o activare si o proliferare clonala a celulelor B. Celulele B activate pot depasi BHE, colonizand spatiul perivascular si leptomengeal. Prin urmare atacul imunologic asupra SNC este rezultatul unei interactiuni complexe a sistemuluii imunitar al organismului cu anumite structuri din SNC.
Sistemul Nervos Periferic: Bariera ce protejeaza SNP nu este asa de greu de depasit ca si BHE. Radacinile spinale si placile motorii terminale sunt zone vulnerabile.
Din aceasta cauza imonopatiile debuteaza la acest nivel. In procesele patologice sunt implicate atat mecanisme umorale cat si celulare. Autoantigene posibile sunt fractiunile de mielina si gangliozidele. Autoantigenele prezentate de APC activate determina un raspuns T1/T2. Celulele T1 activeaza macrofagele, ce fagociteaza mieline si elibereaza diversi factori citotoxici. Celulele T2 activeaza plasmocitele, ce elibereaza anticorpi antimielinici.
Musculatura scheletica: Zona placii motorii terminale si chiar si musculatura reprezinta tinte ale proceselor imunopatogene. Leziunile de tip imunologic ale placii terminale sunt mediate de anticorpi. La acest procesele imunopatologice se pot desfasura pre-sau postsinaptic. Bolile inflamatorii autoimune ale musculaturii afecteaza diverse structuri musculare, artere (dermatomiozita), celule musculare (polimiozita, colagenoze), sau tesut conjunctiv (fasciita).
Vasculita: Este generata de leziunile induse de procesele inflamatorii de la nivelul vaselor, determinand secundar leziuni ale diverselor organe. Vasculita poate afecta preferential anumite teritorii vasculare (de ex. arterita cu celule gigante) sau in cazul unei afectari generalizate sistemul nervos sau/si muscular (in hepatita C, granulomatoza Wwgwnwr, sindromul Churg-Strauss).
Google+
All Comments