Termoterapia si Hidroterapia.
Tramatentul care foloseste a factor terapeutic excitantul termic cu valori cuprinse intre 0 si 80gr C poarta denumirea de termoterapie. Mediile prin care se asigura utilizarea excitantului termic sunt multiple, cele mai utiliozate fiind apa, aerul, nisipul, namolul si parafina.
Hidroterapia reprezinta aplicarea externa a apei calde sau reci, simpla sau cu diferite ingrediente (plante medicinale, substante chimice), in scop igienic, de refacere, profilactic sau curativ.
Ea este o forma de terapie nespecifica, reactiile obtinute avand caracter individual si variabil in functie de intensitatea excitantului (temperatura apei), durata de aplicare a acestuia, proprietatile apei si reactivitatea sportivului.
In functie de temperatura apei se disting trei modalitati diferite de hidroterapie:
* Crioterapia – apa cu temperatura sub 5gr C;
* Hidroterapia propriu-zisa – apa cu temperatura de 5 – 38 gr C;
* Termoterapia – apa cu temperatura de peste 38gr C.
Metoda se bazeaza pe proprietatile fizice ale apei, respectiv capacitate termica mare, termoconductibilitater mare si temperatura mare de indiferenta.
Efectele hidroterapiei la nivelul organismului sunt:
Pentru apa calda:
– creste temperatura corpului;
– creste frecventa cardiaca cu 10 batai / grad crestere a temperaturii corporale;
– creste frecventa respiratorie;
– creste consumul de Oxigen si rata metabolica;
– vasodilatatie periferica;
– creste tensiunea arteriala;
– alcalinizeaza pH-ul mediului intern;
– creste excretia renala;
– intensifica functia de termoliza, in special prin sudoratie.
Pentru apa rece :
– initial – vasoconstructie periferica initiala;
– creste frecventa respiratorie;
– creste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala;
– creste tonusul muscular.
– ulterior – vasodilatatie periferica;
– scade frecventa respiratorie;
– scade frecventa cardiaca si tensiunea arteriala;
– relaxare musculara.
Efectele terapeutice ale utilizarii apei reci pot fi sistematizate astfel:
– reducerea spasmului muscular prin intreruperea cercului vicios durere – spasm – durere;
– ameliorarea durerii prin efecte directe asupra receptorilor si terminatiilor nervoase libere;
– reducerea inflamatiei – in fazele precoce;
– readucerea temperaturii corporale la valori „normale”.
Durata aplicarii hidroterapiei reci depinde de:
– dimensiunea suprafetei;
– profunzimea structurilor vizate;
– cantitatea de tesut adipos.
Efectele terapeutice ale utilizarii apei calde pot fi sistematizate astfel:
– creste elasticitatea mai ales la nivelul fibrelor colagene;
– reduce spasmele musculare;
– diminua durerea;
– creste flexibilitatea tendoanelor;
– scade vascozitatea lichidului sinovial;
– efectele vagotone (36-40gr) sau simpaticotone (peste 42gr).
Din totalitatea procedurilor existente de hidroterapie in refacerea sportivilor se foloseste cu precadere:
* Dusul cald – foloseste apa cu temperatura de 38-42gr C, cu directia coloanei de apa verticala (ascendenta sau descendenta), orizontala sau circulara. Durata dusului nu trebuie sa depaseasca 8-10 minute. El este recomandatin scop igienic si refacere post efort;
* Baile calde – folosesc apa cu temperatura de 36-40gr C si pot avea durata medie (10-20minute) sau lunga (peste 20 mde minute). Ele pot fi partiale sau generale si trebuie urmate de confort fizic si psihic.
Efectele bailor calde se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. Pentru optimizarea efectelor poate fi adaugat si factorul chimic, respectiv utilizarea de
iodura de potasiu, bicarbonat de sodiu, sulf, flori de musetel, frunze de menta, valeriana, etc.
In functie de temperatura apei si de durata baii, efectele obtinute sunt diferite. Astfel la o temperatura mai mica de 38gr C si o durata sub 10 minute efectele sunt de tip tonic, excitant.
Exemple :
– baia salina cu bicarbonat de sodiu – 10-20 minute – efecte de relaxare;
– in cazul in care temperatura este mai mica de 38gr C si durata mai mica de 10 minute, efectul obtinut este tonic;
– baia cu sulf – sulfat de potasiu – efecte relaxante sau excitante.
Reguli generale de aplicare a hidroterapiei:
– nu se aplica dupa mese si dupa eforturi intense;
– se masoara temperatura corporala inainte de sedinta, pentru a stabili temperatura apei – apa cu care se face dus postefort este mai rece decat apa cu care se face dus normal;
– se asigura conditii de confort termic, fizic si psihic – in timpul si dupa aplicarea procedurii, temperatura incaperii in care se face hidroterapioa trebuie sa fie optima;
– durata se individualizeaza in functie de efortul prestat si scopul urmarit.
Reactiile adverse ale hidroterapiei, aparute in cazul neindividualizari acesteia, sunt:
– cefalee – cauzata de deshidratarea intraefort sau temperatura crescuta a apei;
– frison – in cazul hidroterapiei prea reci;
– vertij – datorita modificarilor de tensiune arteriala determinate de apa;
– sensibilitate cutanata;
– hiperventilatier.
All Comments