Durerea.
Durerea este o experienta senzitiva si emotionala neplacuta, descrisa ca fiind datorata fie unor leziuni tisulare evidente sau posibile. Sistemul nociceptiv recunoaste si localizeaza procesele distructive tisulare. prin urmare are un rol protectiv pentru sistemele organismului si pentru homeostazie. Durerea are patru componente:
* Declansarea durerii si anume: receptarea durerii, conducerea durerii, perceperea durerii, nociceptie.
* Reactia la durere si anume: comportament nocifensiv: reflexe motorii, reactii vegfetative, rezonanta emotionala, cognitie.
* Localizarea durerii
* Modularea durerii
Receptarea durerii. Nociceptorii pentru stimuli mecanici, termici si chimici sunt prezenti in tot organismul cu exceptia SNC, densitatea lor fiind diferita. Sunt de fapt terminatii nervoase libere ale fibrelor de tip C. Sub actiunea stimulului, neuropeptidele din veziculele acestor terminatii declanseaza o reactie inflamatorie.
Mediatorii acestei reactii inflamatorii sunt de exemplu: histamina, bradikinina. Toate aceste procese accentueaza sensibilitatea nociceptorilor.
Conducerea durerii. Impulsurile nociceptive sunt conduse prin axonii nociceptorilor in cornul dorsal al maduvei spinarii. Neuronii spinali sunt punctul de sosire al aferentelor nociceptive primare din diverse regiuni ale organismului (piele, viscere, muschi, articulatii). Aceasta convergenta eterogena a impulsurilor explica proiectia durerii viscerale in diverse teritorii cutanate. Modificarea informatiilor primite se face de catre neuroni nociceptivi si non-nociceptivi, ultimii primind si multe alte tipuri de stimuli.
Aici sunt demarate procesele ce scad ” pragul la durere „, favorizand astfel aparitia durerilor cronice. Majoritatea fibrelor nociceptive se termina la nivelul talamusului controlateral. De aici pornesc multe proiectii talamo-corticale: cortexul primar somatosenzitiv, girusul cingular, insula si lobul frontal.
Perceptia durerii. Clasificarea durerii in functie de localizare, intensitate si calitate se face probabil in girusul postcentral. Componenta emotiona-afectiva a durerii (teama, suferinta) ia nastere in sistemul limbic, respectiv in girusul cingular anterior si in amigdala. Insula pare a avea rolul de a integra diferitele componente ale durerii. O leziune la acest nivel va duce la perceperea in continuaree a durerii, dar va lipsi reactia corespunzatoare la durere. Pentru aprecierea cognitiva, constienta a durerii ca fiind de exemplu „amenintatoare de viata ” sau ” neplacuta ” este responsabil lobul frontal. In hipotalamus sunt declansate reactii vegetative si neuroendocrine.
Modularea durerii. Caile de transmitere descendente moduleaza perceptia durerii. Conceptiile psihice prtecum asteptarea, teama sau stresul pot accentua sau reduce perceptia dureroasa. Responsabile de acestea sunt regiunile cerebrale mentionate anterior, care au proiectii spre neuronii din substanta gri periapeductala din mezencefal. Fibrele neuronilor din substanta gri periapeductala se indreapta spre locus ceruleus, bulb si neuronii nociceptivi spinali din cornul dorsal. Sistemul modulator al durerii poate fi influentat medicamentos. Morfina creste acctivitatea neuronilor din cornul dorsal, iar serotonina ii inhiba. In ambele cazuri apare o calmare a durerii. Disfunctiile sistemului modular al durerii pot favoriza aparitia durerilor cronice si o perceptie a generalizarii durerii ca de exemplu in cazul fibromialgiei.
All Comments