Coloana vertebrala.

Coloana vertebrala suporta cea mai mare parte din greutatea capului, gatului, trunchiului si extremitatilor superioare. Cele mai mobile segmente ale coloanei vertebrale sunt cele cervicala si lombara, iar cea mai putin mobila este cea dorsala. Coloana vertebrala se compune din 7 vertebre dervicale, 12 dorsale (toracale) si 5 lombare. Se articuleaza cu craniul prin intermediul articulatiilor cranio-vertebrale. Sacrul este format din 5 vertebre sudate. Se articuleaza cu osul iliac la nivelul articulatiei ilio-sacrate. Linia ce uneste cele doua creste iliace trece prin dreptul celei de a 4-a vertebre lombare. In continuarea sacrului sunt 3-6 vertebre coccigiene.

Discurile intervertebrale:
Acestea se interpun intre doua vertebre incepand cu a 2-a vertebra cervicala si pana la sacru. Discurile intervertebrale contribuie cu cca 25% la inaltimea coloanei vertebrale. Incepand cu a 3-a decada de viata discurile se deshidrateaza treptat si apare scaderea in inaltime. Inelul fibros al discului, prin care este strans legat de corpul vertebraal, datorita presiuniii exercitate de pulpos, devine tensionat. Presiunea din interiorul nucleului pulpos variaza si in functie de pozitia corpului. In clinostatism si in ortostatism presiunea intradiscala este mai redusa decat in pozitia sezanda. Solicitarile maxime apar la manevrele de ridicare in ortostatism sau sezand, cu trunchiul aplecat anterior. Dezvoltarea musculaturii spatelui si a abdomenului contribuie la evitarea solicitarii inadecvate a coloanei vertebrale. Zona centrala a disculuiintervertebral este insensibila la durere. Durerea se transmite pe calea ramurilor meningeale ale nervilorspinali de la nivelul periostului
vertebrelor, a capsulei articulare intyervertebrale, a ligamentului longitudinal posterior, a regiunii posterioare a inelului fibros, a regiunilor anterioare si a vaselor sanguine.

Canalul vertebral:
Ia nastere prin suprapunerea orificiilor vertebrale, limitate de peretele posterior al corpului vertebral si de arcul vertebral. Peretii canalului sunt sustinuti si de discurile intervertebrale si de ligamente. Diametrul sagital al canalului vertebral variaza de la 12-22 mm cervical pana la 22-25mm lombar.
Maduva spinarii este imbracata de pia mater spinala. bogat vascularizata, care de la nivelul conului medular se continua pe filum terminale intern. Intrucat dura mater  si arahnoida inveleste mai departe caudal canalul spinal, la acest nivel spatiul subarahnoidian se mareste. La nivelul ganglionilor spinali, pia mater se continua cu endonervul nervilor periferici. Ligamentul dintat, care leaga pia mater de dura mater, fixeaza maduva spinarii. Intre dura mater si pia mater se afla arahnoida spinala.
Spatiul subarahnoidian spinal comunica cu cel cerebral. Dura mater spinala inveleste ca un manson maduva pana la nivelul vertebrelor sacrate S1-S2, unde se continua cu filum terminale extern, care este ancorat de sacru si fixeaza astfel caudal si dura mater. La nivelul radacinilor nervilor spinali (anterioare si posterioare) dura mater formeaza un manson, pentru ca apoi impreuna cu arahnoida sa formeze epinervul si perinervul nervilor spinali. Spre deosebire de foitele craniene, cele spinale nu sunt unite, ci le desparte spatiul epidural. Acesta contine tesut adipos, tesut conjunctiv lax si o retea venoasa fara valve.
Filamentele radiculare ale radacinilor anterioara si posterioara sunt dispuse bilateral de-a lungul maduvei spinarii. Radacina anterioara are doar fibre motorii. Radacina dorsala are doar fibre senzitive si inainte de a se uni cu radacina anterioara se ingroasa formand ganglioniispinali, ce contin corpii celulari ai neuronilor senzitivi pseudounipolari. Prin intermediul maduvei spinarii SNC-ul comunica cu nervii periferici centrali, ai trunchiului si ai extremitatilor. La nivelul maduvei spinarii informatiile aferente si eferente sunt coordonate si modulate, adica sunt prelucrate la nivel spinal fiind intensificate sau diminuate. Exista o corelare stransa a acelor functii cu centrii suprarenali din SNC.